"?"

     Avem tot timpul impresia ca mai avem un pic si ajungem acolo unde ne-am dorit, inca un pas, inca doi, inca unul si vom fi fericiti, si rar ne dam seama ca pasii astia...unul dupa altul, pe care ii facem tinandu-ne respiratia pentru a nu speria fericirea, sunt de fapt pasii nostri catre un sfarsit care e mult prea posibil sa nu fie sfarsitul fericit.
    De ce ne condamnam singuri la nefericire? De ce nu vedem fericirea daca ea exista? De ce ne facem singuri rau? Sau de ce trebuie sa intervina mereu ceva care sa ne strice asa zisa noastra fericire?