Timpul a fost necrutator cu mine, grabindu-mi parca zborul spre alte inaltimi. Insa azi, aripile s-au frant, zdrobite de greutatea apasatoare a lacrimilor indurate ale despartirii. De pe campul amintrilor culeg astazi flori de "nu-ma-uita" insangerate si le colectionez in cartea inimii sperand ca nu se vor ofili niciodata. Destinul e mut si surd la cerintele mele, asa ca eu ma resemnez.. Totusi nu voi opri potopul de lacrimi, nu voi opri durerea, doar voi acoperi cu amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu